Calatorie pe Mediterana

am sarit langa ea
-ti-e foame?

Chiar atunci Robin isi aduse aminte ca nu mai gustase nimic de ieri seara si isi dadu seama ca ii era extrem de foame.Incuviinta din cap si o privi pe Rosaline.

-urmeaza-ma!
am luat-o de mana si m-am indreptat spre cabina

"Un capitan amabil cu un pasager?De asta nu am mai auzit" isi zise blonda urmand-o in tacere.

am intrat intr-o "sufragerie" plina de draperii si eleganta

-Nu stiam ca vasele comerciale au si asa ceva,murmura Robin privind uimita in jur si gandindu-se la tot luxul acela pe care insa il cataloga drept putin cam inutil.

-Excalibur nu e orice nava, draga mea!

"Sa vedem deci nde am nimerit ... " isi zise Robin asteptand o explicatie mai exact.
-Te ascult ...

-aseaza-te, te rog...
i-am aratat un scaun de la masa, iar eu m-am asezat langa ea

Robin se aseza tacuta,asteptand ca Rosaline sa inceapa sa vorbeasca despre nava.

-vrei sa servesti ceva?

-Poate doar ceva de baut,zise linistita fata.

-doresti vin sau ceai?

-Vin,zise blonda zambind si incuviintand printr-o miscare scurta a capului.

-atunci vin de Bordeaux sa fie
i-am turnat licoarea rosie intr-un pahar si apoi mi-am turnat si eu

Robin privi cateva clipe paharul,dupa care gusta numai putin.
"Daca nu as sti ca ma ametesc atat de usor si imi dau drumul la gura as mai bea" isi zise ea gandindu-se la adevarata ei varsta.

-deci..esti curioasa, nu-i asa?

-Cuvintele tale m-au facut curioasa,zise fata.

-Excalibur..cea mai rapida nava si mai luxoasa..aparent de transport...e nava mea

-Am inteles,mumura Robin gustand din nou vinul si parand putin nemultumita de o explicatie atat de simpla.

"Nu poate afla totul"
-altceva?

Robin clatina din cap,facandu-i semn ca nu mai astepta nimic.

-foarte bine...acuma am si eu o intrebare pentru tine

-Te ascult,zise blonda pe un ton oarecum irascibil.

intr-o secunda am aparut in spatele ei
-cum se face ca ai ajuns tocmai pe nava mea?